Metodologia elaborarii ghidurilor de practica – CNSMF

pdf1

pdf (600kb)

Medicina poate fi uneori dificilă, riscantă sau chiar înspăimântătoare, atât pentru medic cât, mai ales, pentru pacienţi. Când sunt bolnavi, oamenii aşteaptă din partea medicului profesionalism, bazat pe cunoaşterea adusă la zi dar şi disponibilitate şi dăruire.

Identificarea celor mai bune dovezi posibile, ca raspuns la întrebarile zilnice care îi frământă pe clinicieni, este direcţia către care se îndreapta, fără îndoiala, medicina modernă. Nicicând până acum nu au fost făcute eforturi atât de mari şi sistematice pentru a găsi cele mai valoroase şi mai agreate mijloace de diagnostic sau de tratament. Într-o epocă în care recomandările bazate pe dovezi sunt din ce in ce mai des formulate şi chiar din ce în ce mai aplicate, începe să fie din ce în ce mai puţin loc pentru abateri majore de la reguli.

Ghidurile de diagnostic şi tratament sunt recomandări dezvoltate în mod sistematic, bazate pe dovezi ştiinţifice privind îngrijirile care trebuie acordate într-o anumită circumstanţă clinică.

De ce avem nevoie de ghiduri?

Recomandările având la baza cele mai valide dovezi ştiinţifice disponibile la un moment dat, aplicate cu mare atenţie, în funcţie de circumstanţele speciale ale fiecarui caz în parte, constituie o cale pentru a evita greşelile ce ne pândesc la tot pasul. Ghidurile sunt instrumente prin care putem să devenim performanţi. Aplicarea lor reprezintă o cale pentru diminuarea diferenţelor în calitatea îngrijirilor furnizate de către medici diferiţi.

Atunci când ghidurile se referă la probleme de sănătate publică considerate priorităţi, asumarea responsabilităţii de către autorităţile sanitare şi guvernamentale, respectiv susţinerea implementării lor, este o necesitate.

Participarea în anumite etape ale elaborarii ghidului a pacienţilor înşişi, poate ameliora şansele de success în “acceptarea” ghidului şi implicit, rezultatele dorite.

Existenţa ghidurilor ajută la planificarea resurselor, la creşterea eficacităţii actelor medicale, la ameliorarea rezultatelor clinice (reflectate în starea de sănătate a pacienţilor). Sunt instrumente necesare implementării unor proceduri de audit intern fără de care introducerea unor programe de asigurare şi ameliorare a calităţii devine imposibilă.

Altfel spus, realizarea  şi apoi APLICAREA unor ghiduri bazate pe dovezi reprezintă o etapă  sine qua non în  geneza CALITĂŢII. În acest mod, legatura dintre cercetare şi clinică devine evidentă. O cercetare de calitate (studii bine fundamentate şi realizate) constituie premiza adoptării unor concluzii şi recomandări valoroase, acestea la rândul lor, fundamentând un comportament clinic profesionist, condiţie pentru obţinerea unor rezultate bune pentru pacienţi.

Motivele realizarii GPM
• profesionale (profesionalizare)
• management (planificare şi control)
• financiar (eficienţă, cost control)
• guvernamental (responsabilitate, reglarea pieţei medicale)
• pacient / cetăţean (redarea  sentimentului de autoritate, transparenta, exprimarea optiunilor)

cpg2002

J. Slutsky, US Guideline Clearinghouse, 2002  www.cpg2002.de

Pentru a induce schimbările necesare, odată „întocmite”, ghidurile de practică trebuie aplicate. Practica arată însă că cele mai „admirabile” ghiduri, pot rămâne „pasari de aur în colivii” atât timp cât ele nu sunt acceptate de către cei cărora li se adresează ghidurile. Din acest motiv,  se recomandă ca ghidurile să fie dezvoltate sistematic dar, de către cei care le vor implementa. În acelaşi sens, se recomandă ca în anumite etape de producere a ghidului, un număr important de potenţiali utilizatori, să-l consulte şi să furnizeze sugestii pentru îmbunătăţire.

În literatura actuală şi mai cu seamă în practica de zi cu zi, există confuzii importante referitoare la semnificaţia termenului de ghid vs. termenii inrudiţi: standard, protocol. Uneori, ţări diferite adoptă denumiri diferite pentru acelaşi „produs”.“Guidelines should not be developed by academics and senior clinicians insulated from the day-to-day pressures of medical care. Unless a guideline accurately reflects the routine working practices of most doctors, it will act only as a gold standard to be admired.” Farmer A. BMJ 1993; 307:313-317

Definitii:

  • Ghidurile de diagnostic si tratament sunt recomandari dezvoltate in mod sistematic, bazate pe dovezi stiintifice privind ingrijirile care trebuie acordate intr-o anumita circumstanta clinica.
  • Scrisorile metodologice descriu procedurile preventive, de diagnostic, tratament si interventii de reabilitare, care sunt bazate pe consensul unor experti cunoscuti si care servesc ca directive pentru furnizorii de servicii medicale. Scrisorile metodologice, nu ofera alternative in ceea ce priveste ingrijirile, efectele adverse si riscurile asociate interventiei la care se refera. Pot fi puncte de referinta in cazul unor probleme legate de responsabilitatea medicala sau pentru evaluarea responsabilitatii in anumite situatii sau in justitie.
  • Protocoalele sunt proceduri adaptate local sau liste, algoritmi produse in mod sistematic si care prezinta pasi ce trebuie urmati in anumite conditii. Protocoalele sunt dezvoltate de reprezentanti ai tuturor profesionistilor implicati in ingrijira pacientilor. Scopul protocoalelor este standardizarea procesului. Protocoalele, spre deosebire de ghiduri, sunt mai stricte, rigide iar abaterea de la ele este permisa doar in cazuri exceptionale.

Un ghid bun trebuie sa fie:

  • valid -conducand la rezultatele asteptate
  • reproductibil – utilizand aceleasi dovezi, alte grupuri implicate in dezvoltarea unui ghid cu aceeasi tema ar ajunge la aceleasi rezultate
  • cost-eficient – reducand folosirea inutila de resurse
  • reprezentativ / multidisciplinar – implicand grupuri-cheie si interesele lor
  • aplicabil clinic – pacientii carora li se adreseaza sa fie definiti clar
  • flexibil – identificand asteptarile legate de recomandari, precum si preferintele pacientilor
  • clar – sa foloseasca un limbaj neambiguu, usor de inteles de pacienti si practicieni
  • revizuibil – sa fie afirmata data si procedeul revizuirii
  • supus auditului clinic – sa fie capabile de transpus in criterii de audit explicite

Ghidurile NU SUNT

  • substitut al experientei clinice
  • aplicabile tuturor pacientilor
  • singura solutie pentru o problema
  • directive sau protocoale obligatorii si rigide

Elaborarea ghidurilor bazate pe dovezi:

  • Necesita resurse serioase
  • Necesita abilitati si experienta in :
  • Tehnica realizarii de ghiduri
  • Cautarea informatiilor si evaluarea critica a literaturii medicale
  • Cunostinte de epidemiologie si medicina bazata de dovezi
  • Grupe de lucru mici multidisciplinare
  • Realizarea consensului
  • Bun management al informatiei

Paşi în întocmirea ghidurilor clinice de practică

etape-ghiduri

==> Continua articolul – intreaga metogologie (format pdf, 600kb)

Comentariile nu sunt permise.